1. Am rascolit pulberi de fum cautand raspunsuri la mii si mii de intrebari care roiesc cu repeziciune si fara mila in gandurile mele. Daca nu mi-ar fi pasat as fi asteptat pana cand fumul si ceata ar fi disparut, as fi asteptat si o vesnicie, pana cand as fi ajuns sa stiu ce vreau…Daca nu mi-ar fi pasat as fi facut ce ar fi fost mai bine pentru mine. Dar eu am facut ce a fost mai bine pentru tine, am renuntat…Poate singura greseala a fost atunci cand am intrat in acest curcubeu de umbre, cand am aruncat promisiuni in vant, fara sa ascult de nimeni si nimic, cand nu am facut nimic altceva decat sa-mi ating scopurile, cand nu am facut nimic altceva decat sa accept in nestiinta provocarea de a te rani, de a te amagi... Si totusi, mie acum nu mi-e bine…si niciodata, nimic nu va mai fi la fel …
2. Acum deja e prea tarziu, deja nu mai conteaza ce vreau eu. Prea bine ca deja nimanui nu ii mai pasa de dorintele mele … Nimeni nu ma intreaba ce vreau eu…Mai bine, oricum nu as stii ce sa le raspund.
3. Ca sa pun capat dezastrului, am luat aceasta decizie. Mult timp m-am ferit de acest moment, de momentul in care va trebui sa aleg. La fel de mult timp m-am ferit si de tine, de adevar. De un adevar care se afla in aceeasi ceata tulbure cu mine, undeva langa mine, aproape de mine…Un adevar pe care nu l-am putut gasi.Am ales sa ies din curcubeu, de data aceasta urmand una si singura culoare. Lacrimile si incertitudinile m-au purtat pe o nuanta inexistenta si in acelasi timp atat de reala … O nuanta de gri inchis … Acum eram sigura, nu era un curcubeu al fericirii … si urma sa mai indur multe ….Si indiferent de drumul ales, eu am ramas aceeasi persoana care as fi fost si daca nu as fi ales nimic, aceeasi persoana confuza si plina de indolieli. Am trecut prin multe culori cautand raspunsuri si incercand sa elimin posibilitatea de a renunta la tot ceea ce se afla la capatul curcubeului…insa nu am reusit sa-mi scot nimic din minte. Nu m-am gandit decat la posibilele cai pe care puteam sa le urmez. As fi putut sa continui asa cum am si inceput. Eu pe mine nu m-am convins cu nimic, asa ca m-am gandit sa port toata suferinta pe umerii mei, sa-mi port singura povara. Am ales sa te eliberez…Am ales sa te eliberez de mine si de toata durerea, am ales sa renunt sa te mai tin prizionier in curcubeu si in acelasi timp departe de mine,intr-o parte intunecata a multiduninii de umbre, unde Soarele nu ar putea niciodata ajunge. Eu m-am trezit deja. M-am trezit la realitate. Asta nu a fost ceea ce mi-am dorit. Daca as fi gasit raspunsul … acel raspuns care zace in mine, neatens de nimeni si nimic, nu s-ar fi ajuns aici. Am petrecut zile si nopti intregi cautandu-l nestingherit, fara sa gasesc ceva. Nici macar o farama de adevar. Asa ca singurul lucru bun pt mine ar fi fost sa astept pana cand as fi iesit din ceata.Am asteptat si am tot asteptat…si nu am mai stiut cat urma sa astept…
Mi-a fost frica sa nu dureze o viata…o viata plina de nesiguranta, incertitudini, confuzii si depresii...
4. Daca as fi jucat cartile pe placul meu, te-as fi distrus…Te-as fi distrus, folosind ca unica arma timpul … Te-as fi amagit, obligandu-te sa astepti la nesfarsit ceva de care nici eu nu eram sigura ca putea continua. Te-as fi lasat sa putrezesti odata cu trecerea timpului…Te-as fi lasat sa speri la ceva care probabil, era irealizabil, te-as fi lasat sa putrezesti in sperante si amagiri.
Si nu m-am referit decat la stadiul in care te poate aduce o confuzie, la suferintele pe care le poate provoca si pe care te poate obliga sa le induri …
5. Si pana cand nu o sa treci prin ce am trecut eu, nu o sa descoperi cum se simte sa stii ca te aflii intr-un curcubeu de umbre …
