De la piatra, la tarana.

Ai idee ce insemni pentru mine? Probabil ca nu. Dar am sa-ti spun oricum...Defapt nu, m-am razgandit...Of...cat de putina importanta cred ca are restul. Si totusi, la ce ma refer cand spun "restul" ? La vechile prietenii stricate, la sentimentele nedescifrate nici macar de mine ... la inima care alterneaza de la piatra la tarana... ? Despre asta e vorba? Caci daca e asa, atunci renunt. Renunt la moftul de a mai cunoaste "eu"-ul asta tot mai fericit la suprafata si tot mai trist in interior. Dar trebuie sa conteze. Totul ar trebui sa conteze, caci nu vreau sa ma zbat si sa visez degeaba. Vreau sa-mi pastrez identitatea astfel. Si simt albastrul de la inceputul si pana la sfarsitul sufletului. Dar ce tot spun? Stiu eu care-s acestea..? Azi cred ca da. Maine, insa, o sa aflu inca un adevar. Si tot simt lipsa de ceva. Am nevoie de mai mult.
[...]
Ma simt ca o flacara ce se stinge usor, precum o lumanare proasta...ca o chitara veche ce nu e folosita niciodata... Si ma mai simt ca un poet ce vrea sa simta durere, dar nu gaseste, pentru ca nu mai traieste momente de importanta primordiala si intensitate maxima, asa ca altadata...
[...]

Printre ganduri si cuvinte

Alternez intre zambete si melancolii abia observate. Pentru ca simt toate acestea pana in adancul sufletului, dar putine sunt senzatiile si sentimentele cunoscute. Astfel, ma pierd in infinit. Cunosc un univers tot mai nou...si tin minte fiecare vers, fiecare gand. Si fiecare cuvant al tau.
Si acum as vrea sa mai fie ca ieri, de ce sa neg .. ? Dar pretuiesc prea mult ziua de azi si mi-e prea dor de cea de maine...
Si e bine cand te bucuri din plin de fiecare zambet...Chiar daca ma pierd printre termeni vagi. Sunt un singur suflet. Cu prea multe amintiri. Si din nou, ma afund in confuzii...Dar o sa am parte si de ceea ce am cautat. Pentru ca o viata traita si simtita in fiecare fractiune de secunda face cat sapte vieti. Iar un suflet pierdut printre ganduri si cuvinte o sa ajunga si el, intr-o buna zi, sa se cunoasca pe sine...