Cute. (30 august)

De data asta sper sa nu mai vad cum cutele iti zbarcesc colturile gurii.
De data asta sper sa nu-mi mai prefaci visul in cosmar,
Asa ca altadata...

De data asta sper sa gasesc vesminte de otel in care sa-mi infasor toate temerile.
De data asta sper sa inghetam si sa ne topim, totodata,
Intr-un freamat mai acut, dar mai viu si mai melodios
Ca niciodata...

FOR GOOD. BIIIIG TIME.

this was over the line.
even for you.:).

you're dismissed.
for good.
cuz this time you screwed it up.
big time.

but...
i can't seem to understand it how you've turned out to be so cold..
and it's funny to me how you've turned into such a joke.
a very, very bad joke...

and i keep saying to myself that..
that was yesterday,
yesterday is over.
it's a different day.
but again, it sounds like broken records playing over.
just tell me ..
for how long? :)
for how long will i be fooled?

143.

Cand traiam in intuneric, credeam ca pana si cea mai timida raza de lumina ma va trezi la viata mea de dinainte...
Dar nu am crezut niciodata ca avea sa fie atat de taioasa.
Priveste cum un fulger spinteca brusc si nemilos cerul instelat...
Da, e o durere diferita, dar e, totusi, durere.
Durere, durere si iar durere...
Si, poate, o speranta?
Da, mai mult ca sigur.
Dar nu orice fel de speranta...
Ci o speranta dureroasa.
Simt 143 de pumnale infipte intre coaste,
Care cauta sa omoare ce a mai ramas in viata inlauntrul meu...
Sa sfartece, sa jupoaie...

Moartea si viata sunt contopite, aici si acum.
Veninul si leacul, tu.
Cum pot sa sper sa te am, fara sa risc sa te pierd... definitiv?
Cum pot sa renasc in sperante, fara sa ma tem ca ele insesi ma vor omori...?

17.

Te simt si te aud undeva in departari unde bratele unui aer cald tanjesc sa ma imbratiseze si sa imi inlature orice tremur...Iar tu ma simti si ma auzi in orice pas de drum ratacit, caci atunci cand ai plecat ai rupt o bucata din mine ce inca pulseaza, amintind de infinit. Infinitul nostru, al meu si al tau, ce se intinde de la un gand dureros scaldat in amintiri la o singura cale spre fericire.
A plouat atata timp, stiu...
Si atatea luni au fost inecate de furtuni...
Dar Soarele rasare, inevitabil, caci atata timp cat suntem impreuna...
Va rasari mereu.
Apropie-te,
Atat am sa-ti soptesc, astazi am aruncat toate umbrele in neant....

Echilibru.

[...]
Stii ce?
Nu mai scriu nimic.
Nu mai am ce sa scriu.
Am scris tot ce se putea...
Si chiar si ce NU se putea.
Pentru ca da, esti un punct mort...
Si inainte erai undeva, pe margine,
Insa acum esti chiar in centru.

In centrul unui univers pradat de pradatori.
Chiar acum, ating linia dintre viata si moarte...
Si ma plimb pe ea, incercand sa-mi pastrez echilibrul.
Dar ce tot vorbesc?
Nu l-am avut niciodata...
Si daca l-am avut,
L-am pierdut de mult.

Dar nu ma pot gandi la un mod mai frumos, mai gratios de a ma impiedica,
De a cadea...

Smoke and mirrors.

I thought that we'd make it...
Because you said that we'd make it through...
[...]
Where can I turn?
Cause I need something more...
[...]
Because they say...
That when it's real...
You can't walk away...
Well, that's exactly what you did.
[...]
The music has ended..
But I can still hear it...
[...]
The last song,
Over and over again...
[...]
After everything has changed...
Could we go back again..?
[...]
Do you remember of the time..
When we were...
So alive?
[...]

Sperante moarte.

Printre amintiri fumegande, e o singura prapastie..
Una singura, aceeasi de la inceput, aceeasi de la sfarsit.
Spre care ma indrept, involuntar, cu sute de pasi grabiti...
[...]
Imi amintesc...
Totul si nimic.
Sa fie oare adevarat ca mi-ai pus o mie de intrebari?
Raspunsul o fi fost, intr-adevar, acelasi?
Da!
Unul singur, acelasi de la inceput, acelasi de la sfarsit.
"Si acum?"
Si acum nimic.
"De ce?"
Acelasi raspuns.
"Care?"
De ce sa-l rostesc?
Ca sa iti sune ca un poem scris pe marginea prapastiei?
Nu...
Bineinteles ca nu.
"De ce?"
"Caci candva, credeam si eu acelasi lucru"
Si acum?
"..."
"Raspunsul e altul acum.
Si va fi acelasi pana la sfarsit.
Pentru ca eu imi voi inghiti sperantele moarte,
In timp ce tu te vei ineca cu ele..."

"Simti ca ceva se prabusi inauntrul lui. In timp ce copiii din familia de Medici isi intoarsera fetele spre el, isi aminti cele doua tuburi pe care le vazuse la cadavru, care se intindeau in jos de la gura, unul pentru aer, celalalt pentru mancare. N-ar fi trebuit sa existe si un al treilea, pentru inghititul sperantelor moarte?"
"Agonie si extaz" - Irving Stone