M-am razgandit. Si atunci si acum. In fiecare zi a existentei mele. Ma simt tradata de aceeasi minte care devine mai diabolica pe zi ce trece. Ma simt sedata de aerul toxic care continua sa-mi inunde plamanii. Sunt drogata cu sperante. Obligata sa vad cum fiecare flacara se transforma, usor, in scrum. Stau de prea mult timp in acest loc in care orice privire, orice atingere dispare chiar inainte de a ma trezi la realitatea asta corupta de minciuni. M-am schimbat si nu stiu de ce , dar de fiecare data cand zaresc o scanteie, ma trezesc in intuneric. Simt ca stiu ce vreau, dar toate sperantele pe care le-am avut vreodata si dorintele mele din acest moment se bat cap in cap. Zace in mine un suflet din ce in ce mai singuratic si mai dezamagit, si cu toate acestea, continui sa le fac rau celorlalti. De ce...?
"Trezeste-te. Realitatea te loveste din ce in ce mai des si mai dur, iar piedicile te pandesc la fiecare pas pe care il faci...E usor ca ceva sa se transforme in tot, dar e greu ca totul sa se transforme in nimic. Si imposibil sa nu mai fi zdrobit de jocul realitatii.
Si te temi ca visezi iar de una singura la adevarul unei minciuni perfecte.
E timpul sa iei o mie de culori si sa iti pictezi romanul vietii."
P.S: Get well soon, dear friend.
~ThE EnD~
