O sa regreti si nu o spun doar pentru ca am motive sau simt nevoia sa te urasc. Balanta trebuie sa se incline, inevitabil ... Am invatat ca oricat de mult ti-ai dori ceva, orice...in final nu ramai decat cu un singur lucru. Sau cu nimic in cazul in care te-ai pierdut pe tine ...Si tot in final ...inimile de piatra vor fi cele mai alterate, cele mai zdrobite...si pierdute intr-un trecut din ce in ce mai indepartat.
M-am trezit azi cu o dara de melancolie pe suflet. Lucrurile s-au schimbat de mult si eu nici macar nu-mi dadusem seama ... Sau poate ca nu am vrut..? M-am agatat oare de niste randuri scrise la intamplare ? Ei bine, le-am sters pe toate. Din minte, din suflet, din inima..am uitat de tot. Vreau sa ma redefinesc si sa pasesc intr-o alta lume. Ma uit in jurul meu si nu vad decat ruine. Ma pierd..Si incerc sa ma regasesc prin ideea ca in curand o sa vad orice, numai nu ce vad acum...Dar de ce...de ce...de ce nu reusesc?!
Ma enerveaza haosul asta...care le induce pesimism persoanelor normale si totodata o rautate care depaseste cu mult orice limita persoanelor fara caracter. Rautatea adevarata consta tocmai in dorinta arzatoare de a te incadra perfect in criteriile ei. Restul sunt ramasite de personalitati care creaza ganduri ce nu vor deveni niciodata cuvinte. Niciodata...
Ma intriga gandul ca nu pot sa schimb nimic ce tine de realitatea asta atat de parvenita. Ma simt mereu din ce in ce mai dezamagita, iar adevarul e din ce in ce mai relativ. M-am saturat sa tot caut motive si sa nu gasesc nimic. Cu alte cuvinte...eu.
