Desenat pe fata unui inger.

Sunt pierduta intr-un moment in care timpul a incetat sa mai treaca...
Iar singurele sunete care ma mai ghideaza in noapte
Si imi soptesc ca inca exist
Sunt bataile neregulate ale inimii mele.
Care acum zace zdrobita de mana ta patata de sange,
Ce inainte imi inspira doar siguranta si caldura.
Astazi, singura caldura pe care o mai simt se datoreaza valurilor de temeri si amintiri.
Ce ma tin incatusata la limita dintre agonie si extaz.
Iar in jurul meu numai raceala.
Agonie pentru ca ai rupt paginile ramase necitite ale romanului,
Le-ai dat foc
Si apoi ai aruncat cenusa in bataia vantului.
Pentru ca ai sfarsit cea mai dulce melodie din album.
Si pentru ca ai sters cel mai pur si mai inocent zambet
Candva desenat pe fata unui inger.
Extaz pentru ca cenusa s-a strecurat, totusi, printre ale tale degete.
Pentru ca a fost realitate,
Poveste fara cusur.
Pentru ca in urma cu ceva timp,
Eram pierduta intr-un moment in care timpul incetase sa mai treaca
Iar singurele sunete care ma mai ghidau in noapte
Si care imi sopteau ca inca exist
Erau bataile neregulate ale inimii tale...

Sentinta.

Caci m-am nascut ca sa traiesc, pentru ca mai apoi sa mor pentru tine,
Asa cum focul se aprinde ca sa arda, pentru ca mai apoi sa se lase stins de ploaie...

Si poate ca intr-o zi o sa renasc,
Iar focul va arde mai aprins ca la-nceput,
Dar voi muri negresit inca o data,
Pana cand sfarsitul nu va mai avea sfarsit.
Si atunci ma vei gasi din nou pe mine,
Cea cu identitatea murdara.
Dar mai intai gaseste-ma intr-o alta zi,
La anuntarea unui nou rasarit de dureri patimase,
In sentinta unui nou val de imagini ascutite,
Ce au luat drept prizonier
Fiecare farama din ceea ce candva,
Eram eu.

Gratie in abis.

Ai spart sticla,
Te-ai pierdut in fum,
Te-ai ascuns si te-am gasit,
Intr-un gand de fericire.
Eu nu vreau o secunda.
Vreau o eternitate,
Sa te mint, sa te ascult
Si sa te iert...
Caci te-am cunoscut pe tine
Si inca ceva.
Ceva necunoscut pana acum.
Dar urasc cuvantul...
Iar "ceva"-ul va ramane "ceva".

M-am gandit candva enorm la tine,
Dar parca nici acum nu te-am uitat...

Regretul minim si libertatea majora.

Va jur ca o sa mi-o platiti.
Toate impresiile frumoase lasate de zambetele voastre false s-au spart si au fost inghitite de o gaura neagra, ireversibil si irecuperabil.
Au mai ramas doar ganduri negre si dorinte taioase.
Care vor lasa doar sange in urma.
Si apoi imi voi continua drumul anevoios si voi ocoli toate piedicile...
Dar nu pe cele puse de voi.
Pentru ca s-a terminat scena disperata.
S-a terminat tragedia dramatica a mintilor voastre bolnave...
Intrucat ploaia a spalat orice durere, a sters orice lacrima ...
Iar raza adevarului a luminat orice inima lasata de izbeliste in intuneric.
S-a terminat acum si aici, dar am sa pastrez ziua de maine intr-o scrisoare arsa...
Caci e posibil ca eternitatea sa nu fie de ajuns.

Leac pentru venin. [50%]

Caci lumea asta care
Pare a fi numai taram de visare,
Atat de noua, de vasta, de frumoasa...
Este plina de bucurii trecatoare si de iubire
Dar parasita de certitudini si de leac pentru venin.
Iar noi pe ast cap ne-aflam, in bezna si in chin...
Nedumeriti de lupta, de spaime, de dorinte si de soapte...
Unde ostirile se-nfrunta, ca doi orbeti in noapte...
Stau aici si acum, pierduta printre stele stinse
Si vreau sa stiu daca maine ma voi trezi
Din visul unei veri izgonite
De gheata atingerii tale...