Reptila abjecta.

Reptila abjecta.
Soparla veninoasa!
De o rautate intermitenta.
Si de o invidie cum n-am mai vazut.
Tine minte ca inainte sa-ti stea in gat, ti-a stat pe buze ...

Wait for the dawn.

Wait for the dawn,
Cuz tonight and forever...
We're under the same sky.

Vreau.

Nu vreau sa fiu nicaieri,
Decat aici.
Nu vreau sa ma uit in trecut
Si sa las amintirile sa-si faca de cap.
Nu vreau sa te las in urma
Fara sa stiu
Ca ma voi avea, mereu, pe mine.

Vreau sa fiu deschisa catre o noua lume
Si sa o vad prin ochii unui copil
Cuprins de o inocenta nemarginita.
Vreau sa gasesc iesiri spre noi inceputuri,
Sa descopar un nou "eu"
In fiecare rasarit.
Sa musc din marul mortii,
Si sa spun ca fericirea e singurul meu drog.
Sa cutreier strazi singuratice la ore tarzii
Si sufletul sa-mi radieze de lumina.
Sa ma uit in oglinda ,
Si sa stiu ceea ce vad.
Vreau sa vina anotimul mult asteptat,
Vreau ca astazi, maine si in fiecare zi
Sa fie timpul pentru o curatenie generala
In inima mea.

Words from last year find their perfect place in today.:)

Fantasme.

Ziduri de piatra naruite,
Flori din plastic ofilite,
Vieti vesnice sfarsite...
Pretutindeni,
Pentru totdeauna...
Caci castele din sperante moarte,
Nu pot fi cladite!

Pur si simplu, nu.

Nu putem sa ne prefacem ca totul merge bine atunci contrariul tradeaza adevarul. Nu mai are niciun rost sa dai raspunsul acela dezgustat "bine" atunci cand esti intrebat de catre persoana X "ce faci?" daca nici macar nu esti in stare sa dai 5 motive pentru care zambetul tau e de negasit atunci cand totul din jurul tau este bantuit de hohote de ras.
Asa-i ca acum incerci sa gasesti? Sa inventezi? Capul sus si mergi mai departe. Nimanui nu ii pasa cu adevarat. Acest fel de intrebari vin din toate partile doar pentru ca nu esti un actor indeajuns de bun in filmul vietii. Asta ca sa nu zic realitate. Pentru ca nu e. Realitatea e acum minciuna si doar noi suntem vinovati.
Sa nu crezi ca daca vei iesi din refugiul tau in plina zi zambind, ruinele vor deveni din nou ceea ce au fost candva...Si sa nu ai pretentia sa urle scenaristul "Taiati!" si tu sa-ti iesi, usor, din rol...De ce?! Pentru ca unele greseli sunt iremediabile, pe cand majoritatea amintirilor, imposibil de inlocuit... Din pacate, intotdeauna va fi ceva care te va nemultumi, intotdeauna va exista un motiv pentru a spune "nu" atunci cand ai vrea, defapt, sa spui "da". Niciodata nu vei putea fi pe deplin fericit...iar, amice, de crezi ca vei putea...mai bine iti zic de pe acum ca ai trait degeaba. Nu poti decat sa iti traiesti ziua la maxim si noaptea sa visezi la un "maine" mai bun...
P.S: Valabil doar pentru cei incapatanati si curajosi. Daca nu faci parte din aceasta categorie, nu ai decat sa treci la masuri permanente pentru probleme temporare.
P.S.S: See you next life...
:):):):):):):):):):):):):):):)


Stay...
Or forever go...You can't deny it's all you've been waiting for...:)

Un milion doua sute noua mii sase sute.

Ce faci?
Te agati de fire desirate?
Cauti compasiune in singuratate?
Ridica-ti privirea spre cer...
Si priveste cum focul rosu
Devine, somptuos, albastru...
In decursul a un milion doua sute noua mii sase sute de secunde...

Labirint.

O oaza de fericire a dichisit trei zile de iulie,
Le-a inghitit si le-a asternut pe trei coli de hartie.

Pentru ca si apele, candva atat de tulburi,
Au secat dupa o furtuna apocaliptica,
Lasand loc unor trandafiri negri,
Cu verdictul intiparit pe ale lor petale,
Si cu spinii ascutiti sadic, dar sarmant in zilele de iunie
Sclipind mandri inaintea tuturor culorilor tale...

Culori acum de negasit...
Lasule, te-am pictat in alb si negru!
Si pentru ca toate zeitatile si toate divinitatile
La care candva cantai cu glas dulceag
Au fost aruncate in desertul naturii tale...
Oh, sinucigasule...
Te-am aruncat in labirint!

De vei sapa gropi pe meleaguri straine,
Santuri adancite se vor dezlantui
Pe urmele propriilor tai pasi.
Locasul trandafirilor negri,
Oglindesc acum al tau unic rai...
Bulevardul vietilor marsave,
De-l vei calca, te vei otravi!

Draga fiara cu ochi de portelan,
Esti condamnat de ispita uni nou macel.
Oh, vino si atinge-mi frunzele otravite,
Vino si gaseste-ti moartea...
In gustul propriului venin...

Caci raceala rozelor flamande
Iti vor sopti incet la ureche
Simfonia unui infinit sfarsit...