Te simt si te aud undeva in departari unde bratele unui aer cald tanjesc sa ma imbratiseze si sa imi inlature orice tremur...Iar tu ma simti si ma auzi in orice pas de drum ratacit, caci atunci cand ai plecat ai rupt o bucata din mine ce inca pulseaza, amintind de infinit. Infinitul nostru, al meu si al tau, ce se intinde de la un gand dureros scaldat in amintiri la o singura cale spre fericire.
A plouat atata timp, stiu...
Si atatea luni au fost inecate de furtuni...
Dar Soarele rasare, inevitabil, caci atata timp cat suntem impreuna...
Va rasari mereu.
Apropie-te,
Atat am sa-ti soptesc, astazi am aruncat toate umbrele in neant....
No comments:
Post a Comment